| Share on Facebook |
Vaginita reprezintă inflamaţia mucoasei vaginale caracterizată prin modificarea echilibrului florei intime normale din cauza unei infecţii (cu bacterii, ciuperci sau paraziţi) sau datorită lipsei de hormoni estrogeni (specifică femeilor la menopauză).
Semnele vaginitei
Cele mai frecvente simptome prezente la femeile cu vaginită sunt mâncărimea şi iritaţia mucoasei vaginale, modificarea caracteristicilor secreţiilor vaginale (culoare, miros, cantitate), apariţia sângerărilor vaginale uşoare şi durerile în timpul micţiunii şi al contactului sexual. În formele acute, vaginita este însoţită de usturimi vaginale şi senzaţie de arsură locală.
Vaginita cauzată de infecţii
Există un număr mare de germeni patogeni care pot provoca infecţia mucoasei vaginale. Dintre aceştia, cei mai răspândiţi sunt bacteriile, ciupercile (candida albicans, gardnerella vaginalis) şi paraziţii (trichomonas vaginalis). În cazul unei igiene intime necorespunzătoare (spălături intravaginale dese, folosirea unor săpunuri dure şi utilizarea unei lenjerii sintetice) sau a folosirii timp îndelungat al antibioticelor aceşti germeni întâlnesc o mucoasă vaginală slăbită şi se înmulţesc cu repeziciune.
Vaginita bacteriană apare la una din 6 femei, datorită înmulţirii excesive a bacteriei numite Lactobacillus, care se găseşte în mod normal la nivelul vaginului. Acest tip de vaginită se caracterizează printr-o secreţie vaginală alb-cenuşie, cu un miros supărător "de peşte" care se intensifică după contactul sexual.
Un procent de 3 din 4 femei prezintă pe parcursul vieţii candidoză vaginală, ale cărei simptome sunt senzaţia de mâncărime şi apariţia unei secreţii de culoare albă, vâscoasă, cu aspect brânzos.
Infecţia vaginală cu Trichomonas se transmite prin contact sexual şi provoacă o vaginită manifestată prin secreţii gălbui sau gri-verzui, care au uneori aspectul unei spume.
Vaginita atrofică este o formă a bolii ce apare îndeosebi la femeile ce au ajuns la menopauză, din cauza scăderii nivelului de hormoni estrogeni. În acest caz mucoasa vaginală se subţiază, se deshidratează şi se usucă. Simptomele vaginitei atrofice sunt mâncărimea în zona intimă, arsurile vaginale intensificate la urinat, iritarea mucoasei, predispoziţia crescută la infecţii şi durere în timpul actului sexual.
Tratamentul vaginitelor
- Florile de iasomie conţin un principiu caracteristic (numit filadelfină) cu acţiune trichomoniazică şi antibiotică. Puneţi 1 linguriţă de flori la 250 ml apă clocotită, acoperiţi 10 minute, strecuraţi şi beţi 3 căni pe zi. Pentru tratamentul extern puneţi 4 linguriţe de flori la un litru de apă clocotită, acoperiţi 10-15 minute, strecuraţi şi faceţi spălături vaginale de 2 ori pe zi.
- Gălbenelele sunt cele mai bune plante care ajută la tratarea vaginitelor provocate de infecţia cu candida. Se pot folosi pentru spălături atât florile cât şi tulpinile plantelor. Puneţi 3 linguri de plantă cu flori la 500 ml apă clocotită, acoperiţi 10 minute, apoi strecuraţi şi faceţi 2 spălături vaginale pe zi.
- Zămoşiţa este de asemenea utilă în candidoze. Se pun 3 linguriţe de plantă mărunţită la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot face şi cu această plantă 2 spălături vaginale pe zi.
- Pelinul tratează eficient vaginita atrofică, iar pe deasupra se foloseşte şi în candidoza vaginală şi ca adjuvant în infecţia cu trichomonas. Se fac spălături vaginale zilnice cu infuzie combinată de pelin, în tratamente de 7 zile, urmate de 7 zile de pauză (pentru refacerea florei vaginale normale). Pelinul este un puternic antiinfecţios şi antiinflamator, reduce secreţiile anormale şi calmează senzaţia de mâncărime sau usturime. După spălături se va unge de 2 ori pe zi cu unguent de propolis.
- Bicarbonatul de sodiu - puneţi la fiert 1 litru de apă. Când dă în clocot adăugaţi o lingură de bicarbonat. Se lasă la răcit şi apoi se fac spălături cu apa călduţă cu ajutorul unui irigator, de 2-3 ori pe zi. Imediat ungeţi interiorul vaginului cu glicerină boraxată.
- Iaurtul ajută la refacerea florei vaginale şi la distrugerea germenilor paraziţi deoarece conţine Acidofilus. Se va introduce iaurtul în vagin, câte o linguriţă pe săptămână. Se va folosi doar iaurt de la ţărani, din lapte nefiert. În cazul în care nu găsiţi iaurt proaspăt, cumpăraţi 1 litru de lapte proaspăt muls şi puneţi în el sucul de la o lămâie. Lăsaţi 24 de ore, după care scurgeţi zeama care se formează. Introduceţi apoi în vagin brânza care se obţine. Cu zerul se va putea să se facă spălături la piele pentru a deveni mai elastică (pentru riduri sau celulită).
- Cărbunele - puneţi într-un vas mare de metal (o oală mai rea) câteva rămurele rupte de pomi fructiferi. Puneţi la foc, iar când se formează jarul acoperiţi vasul cu un capac. Lăsaţi timp de 24 ore, după care cerneţi cenuşa, rămânând cu cărbunii. Aceştia se vor transforma în praf fin, care va fi folosit intravaginal câte o linguriţă seara (după care dimineaţa se spală). Este un tratament simplu, dar foarte eficient.
- Cura cu polen este foarte utilă în vaginite. Se va lua câte o linguriţă de 2 ori pe zi, una dimineaţa şi una seara, minim 20 de zile.
- Uleiul de pin distruge microbii şi calmează inflamaţiile, fiind util în inflamaţiile aparatului urinar, congestii genitale feminine, leucoree şi vaginite.
| Share on Facebook |
