| Share on Facebook |
La o intersecţie a vieţii două persoane de sex opus se întâlnesc, venind pe drumuri diferite, se cunosc şi hotărăsc să meargă mai departe împreună, pe un singur drum. Astfel cei doi au format un cuplu.
Natura umană a sădit în fiecare dintre noi trebuinţa instinctivă de a face parte dintr-un ....cuplu. Natura nu ne-a spus însă "a şti cum" să realizăm acest lucru. În schimb ea ne-a deschis o poartă largă spre atracţie, dorinţă, bucuria împlinirii şi, nu în ultimul rând, plăcere. Toate acestea sunt descoperite de către cei doi parteneri din cuplu învăţând din propria experienţă, dar şi din întâmplările altora, spre a nu călca pe drumul bătătorit al nereuşitei.
Oare partenerii se cunosc ?
Răspunsul la această întrebare reprezintă o dilemă. Ne dăm seama foarte bine că nu poate exista o relaţie de cuplu dacă cei doi parteneri nu se cunosc şi ei nu se pot cunoaşte cu adevărat dacă între ei nu există o relaţie de cuplu. Ieşirea din această dilemă se poate realiza doar printr-un compromis: cele două persoane se vor cunoaşte "din mers", pornind de la un minim de certitudini.
Este adevărat că împrejurarea de a forma un cuplu poate să apară şi ca o lucrare a hazardului, care ne prinde în mijlocul unui eveniment căruia trebuie să-i facem faţă. Niciodată nu suntem însă obligaţi să intrăm în joc !
Faţetele comportamentale oglindesc partenerul
Pentru a se cunoaşte reciproc, partenerii de cuplu - el şi ea - trebuie să treacă prin timp şi situaţii comportamentale suficiente, cu prilejul cărora să poate să-şi etaleze un număr cât mai mare dintre "faţetele" felului lor de a fi. Altfel spus, partenerii de cuplu trebuie să se cunoască în oglinda comportamentală fără masca aparenţelor.
Odată cu trecerea timpului, cei doi parteneri vor observa bine faţetele şlefuite, care răspund aşteptărilor lor. Alte faţete pot fi eventual acceptate, deşi vor necesita unele şlefuiri suplimentare. Mai dificilă este însă situaţia existenţei unor faţete "cu asperităţi", pe care partenerul nu admite să le mai "ajusteze". Asemenea faţete reprezintă un factor de risc pentru durabilitatea relaţiei. Intuiţia şi discernământul partenerului lezat trebuie să determine decizia în acest caz. Oricum, împlinirea prin celălalt şi armonia din cuplu sunt hotărâtoare.
Concurs cu premii
Ne dorim ca articolul de faţă să capete un caracter interactiv şi să deschidă drumul către o serie de alte materiale pe tema "Viaţa de cuplu". Asteptăm cu drag să ne scrieţi opiniile, comentariile, gândurile, argumentele, experienţele sau întâmplările din viaţa dv. pe această tematică în care toţi suntem implicaţi. Cele mai interesante povestiri vor fi publicate în revistă, însoţite de numele sau pseudonimul dv, şi vor fi premiate cu câte un abonament de 12 luni la revista noastră.
| Share on Facebook |
