| Share on Facebook |
Sifilisul este o boală infecţioasă acută sau cronică care se transmite pe cale sexuală. Omenirea are cunoştinţe despre lues încă de la întoarcerea lui Cristofor Columb din America, când boala s-a răspândit cu rapiditate odată cu mişcările populaţionale...
În acele momente, sifilisul producea moarte rapidă prin leziuni cutanate severe, însă astăzi boala îmbracă mai mult un caracter de lungă durată cu evoluţie insidioasă.
Cauzele şi transmiterea bolii
Agentul cauzator al bolii este bacteria numită Treponema pallidum, ce face parte din clasa spirochetelor. Aceasta se transmite rapid prin contact sexual sau chiar prin atingerea organelor şi mucoaselor infectate. Contactul cu leziunea tegumentară deschisă detremină pătrunderea bacteriilor în organism, în zona învecinată organelor genitale. Persoana infectată rămâne contagioasă pe perioada manifestărilor cutanate, dar şi intermitent în evoluţia îndelungata a bolii. O formă aparte a bolii este sifilisul congenital, apărut la nou-născuţii din mame infectate la care bacteriile se transmit prin placentă în timpul naşterii.
Semne si simptome ale bolii
Primul simptom al sifilisului este o leziune a pielii numită şancru, ce apare la locul de contact într-un interval de 10-90 de zile de la momentul infecţiei. Persoanele infectate vor trece prin diferite stadii ale bolii:
- Sifilisul primar reprezintă perioada de debut a bolii, ce îşi face simţită prezenţa la circa 3 săptămâni de la infecţie. Fie că este localizat la nivel penian sau vaginal, şancrul este de obicei nedureros. El se poate asocia cu inflamarea ganglionilor inghinali.
- Sifilisul secundar intensifică tabloul simptomelor prin apariţia unei erupţii generalizate la nivelul pielii şi mucoaselor, cu elemente numeroase de mici dimensiuni, de culoare roşu-maroniu. Starea generală a pacientului este afectată prin dureri de cap şi ale articulaţiilor, stări subfebrile, pierderea părului sau scăderea apetitului. Această etapă apare la 4-10 săptămâni de la prezenţă şancrului. Vindecarea poate apărea într-un interval de timp de 2-12 săptămâni.
- În lipsa tratamentului, la circa 1 an de la debutul bolii, îşi face apariţia stadiul latent (ascuns) al bolii, în care bolnavul nu prezintă simptome, dar testele de sânge sunt pozitive.
- Faza tardivă a sifilisului este descrisă prin stadiul terţiar, distructiv al bolii. Acesta apare după ani îndelungaţi de latenţă şi este marcat de apariţia unor complicaţii la nivelul întregului organism. Leziunile specifice poartă numele de gome sifilitice şi sunt situate pe piele sau pe diferite organe. Goma determină infecţia sifilitică pe artera aortă ascendentă (cu anevrism şi ruptură), insuficienţa aortică pură prin lărgirea inelului arterei, tabesul dorsal la nivelul coloanelor posterioare ale măduvei spinării, ficatul "legat în sfori" (hepar lobatum), osteomielită şi paralizia generală progresivă.
Modalităţi de depistare a bolii - analiza VDRL
De multe ori, în lipsa leziunilor cutanate sau genitale, singura metodă de depistare a sifilisului este proba de sânge, prin analiza VDRL (Venereal Disease Research Laboratory). Acest test de screening pentru sifilis măsoară anticorpii produşi de Treponema pallidum.
Tratamentul sifilisului
O primă acţiune terapeutică în caz de sifilis este tratamentul antibiotic cu penicilină, care acţionează împotriva treponemelor şi încetineşte rata de transmisie şi evoluţia bolii. Vor beneficia de acest tratament şi partenerii persoanelor infectate şi copiii mamelor cu sifilis.
Cu ajutorul plantelor şi produselor naturiste unele dintre simptomele şi leziunile din sifilis se pot ameliora şi chiar vindeca. Iată câţiva aliaţi de nădejde:
- Hemidesmus indicus (Indian sarsaparilla) - rădăcina acestei plante conţine cantităţi importante de fier, calciu, potasiu şi magneziu ce fortifică organismul în caz de sifilis, gonoree şi infecţii urinare.
- Fumăriţa fiartă în apă se folosea în popor pentru tratarea sifilisului. Puneţi 1 linguriţă de plantă măcinată la 250 ml apă clocotită, acoperiţi 15 minute, strecuraţi şi beţi 2-3 ceaiuri pe zi.
- Planta Lemnul domnului are efect antiluetic şi acţionează ca ajutător în tratamentul sifilisului. Puneţi 250 ml apă clocotită peste 1 linguriţă de frunze şi ramuri tinere zdrobite de plantă, acoperiţi 15 minute, strecuraţi şi beţi 3 căni pe zi cu un sfert de ceas înainte de mese.
- Nucile sunt recomandate la bolnavii de sifilis şi blenoragie. Amestecaţi o mână de nuci tăiate mărunt cu o lingură de miere, apoi mestecaţi amestecul îndelung. La final beţi un pahar de suc de fructe.
- Faceţi tratament timp de 6 luni consecutiv cu tinctură de brânca-ursului, împreună cu tratamentele indicate de medicul specialist. Amestecaţi 50 g de seminţe măcinate şi 50 g de plantă măcinată cu 600 ml alcool alimentar. După 15 zile luaţi câte 1 linguriţă diluată cu 100 ml apă, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. La copii se vor administra în funcţie de vârstă (de la 3 ani) între 5-20 picături de 3 ori pe zi, diluate cu 100 ml apă.
- Alternativ cu tratamentele cu brânca-ursului se vor face şi spălături cu ceai de cimbru.
- La Nereju, gălbăşoara (Lysimachia vulgaris) sub formă de decoct sau plămădită în rachiu se lua pentru sifilis, despre care se spunea că unii îl luau din apa în care se scăldau păsările. Se puneau 2 linguriţe de vârfuri înflorite la 250 ml apă clocotită şi se strecura după 15 minute. Se consumau intern 1-2 căni pe zi, iar extern se foloseau la spălături şi comprese.
- Palma pământului - contra sifilisului se fierbea planta în vin alb, cu puţin ulei şi zahăr şi se lua timp îndelungat.
- Piperul - la ţară bolnavii de sifilis erau trataţi astfel: se prindea o râmă, se pisa bine, se amesteca cu piper mărunt şi cu miere şi se ungea nasul bolnavului.
- Sânziana de pădure - decoctul poate servi la curăţirea leziunilor cutanate.
- Trifoiul roşu şi spânzul- se pun 3-4 linguri de flori mărunţite la 2 litri de apă. După fierbere pot fi folosite pentru spălături vaginale la femeile cu sifilis.
- Sfecla de zahăr coaptă şi rasă ajută în vindecarea leziunilor tegumentare specifice luesului.
| Share on Facebook |
