| Share on Facebook |
Oreionul (sau parotidita epidemică) este o boală virală extrem de contagioasă provocată de infecţia cu virusul urlian, care se transmite pe cale aeriană sau prin obiecte recent contaminate. Oreionul afectează diverse ţesuturi ale organismului, cu localizare mai frecventă la nivelul glandelor parotide (principalele glande cu rol în secreţia salivei).
Aceste glande sunt poziţionate în spatiul dintre maxilar şi ureche, ceea ce explică aspectul bolii caracterizat de umflarea acestei regiuni. Pe lângă glandele salivare, infecţia specifică afecţiunii mai poate implica articulaţiile şi alte organe precum testiculele, pancreasul, ovarele, sânii şi tiroida.
Doar cei mici fac oreion ?
Oreionul se întâlneşte mai ales la copiii între 5 şi 15 ani în timpul perioadelor de colectivitate (grădiniţă, şcoală), însă el poate afecta persoanele de toate vârstele care nu au făcut această boală în copilărie.
Atenţie la cei din jur !
Oreionul este contagios atunci când bolnavul strănută sau tuşeşte, prin intermediul picăturilor din secreţiile nazale. Copiii afectaţi pot transmite parotidita cu 7 zile înainte de apariţia manifestărilor clinice, dar şi 8 zile după instalarea acestora. Perioada de incubaţie durează în medie 14-18 zile.
Cum recunoaştem oreionul ?
Iniţial boala îşi face simţită prezenţa relativ brusc, cu febră, alterarea stării generale, greaţă, dureri de cap, lipsa apetitului, frisoane şi senzaţia de tensiune dureroasă a zonei parotidiene aflată în spatele urechii. În a doua zi a bolii deja distingem semnul caracteristic, mai precis umflarea zonei laterale a gâtului şi urechii ce corespunde poziţionării glandei parotide (în 70% din cazuri umflătura apare pe ambele părţi). Copiii resimt durere la acest nivel, care se agravează o dată cu tentativa de mişcare a mandibulei la mestecare. În următoarele 3 zile zona atinge maximul de distensie. Temperatura ridicată persistă timp de 6 zile şi se diminuează înainte de revenirea la normal a zonei afectate.
Evoluţia oreionului este de obicei lipsită de incidente, iar vindecarea survine fără sechele în timp, cu toate că uneori putem întâlni complicaţii mai severe: orhita (umflarea şi înroşirea testiculară mai ales la băieţii trecuţi de pubertate) şi meningita (o boală de temut care complică oreionul, necesitând internare şi tratament agresiv).
Oreionul se confundă deseori cu diverse inflamaţii ale gâtului sau urechii. De aceea este bine să apelaţi la sfatul medicului pentru a diagnostica corect boala, mai ales dacă micuţul are starea generală modificată, este extrem de somnolent sau durerile de cap nu cedează.
Oreionul se poate preveni
Odată cu descoperirea vaccinului specific, oreionul şi complicaţiile sale sunt mult mai rare. Vaccinul care previne apariţia oreionului este încorporat alături de cel pentru rubeolă şi rujeolă (ROR) şi se administrează imediat după împlinirea vârstei de 1 an, urmând un rapel în timpul şcolarizării (clasa a III-a). Pentru prevenţia bolii este bine să învăţaţi copiii să se spele des pe mâini şi fiţi atenţi cu cine îşi împart jucăriile.
Repaus, izolare şi ... tratamente naturiste
Pentru protecţia sa şi a celor din jur, copilul cu oreion nu se poate reîntoarce la şcoală sau grădiniţă înanite de vindecarea completă. Se recomandă repaus şi izolare timp de o săptămână de la instalarea bolii. În acest timp se vor administra multe lichide pentru rehidratarea organismului secătuit de febra mare. De asemenea, se va începe un tratament cu antiinflamatoare pentru îndepărtarea durerii. Ca regulă generală, este de evitat alimentaţia bazată pe produse lactate, acidulate (citrice) sau greu de mestecat (precum carnea, nucile, ciocolata).
- De mare ajutor sunt preparatele multivitaminice şi cele bazate pe uleiuri cu omega-3. Lactobacilii conţinuţi în medicaţia probiotică au rol benefic în imunitate şi scăderea inflamaţiei.
- Aplicaţiile la nivelul zonei dureroase şi umflate cu comprese reci cu fructe de ghimbir, timp de 30 minute de 3 ori pe zi, ajută la calmarea durerilor. Pasta obţinută prin pisarea frunzelor de aloe şi aplicată pe zona dureroasă scade inflamaţia şi reduce simptomatologia. De asemenea, se pot face tamponări cu comprese îmbibate în ceai de lumânărică sau se pot face aplicaţii locale cu seminţe de sparanghel măcinate şi împăstate cu apă.
- Copiii de vârstă şcolară pot primi ceai verde pentru un plus de antioxidanţi care să ajute sistemul imunitar.
- Sulfina - puneţi la fiert 30 de minute 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură şi 50 g ceară. Se amestecă apoi bine şi se întinde pe un pansament care se poate aplica la ureche în caz de oreion.
- Medicul specialist poate administra copilului diverse remedii homeopate pentru oreion: Byronia, Mercurius solibus, Pulsatila sau Rhus toxicodendron. Acestea vin în ajutor atunci când micuţul este agitat de durere şi febra, salivează sau are ganglionii umflaţi.
| Share on Facebook |
