Melanomul - cel mai grav cancer de piele

Share on Facebook

melanom Cancerele de piele se clasifică în 3 tipuri: carcinomul bazocelular (este cel mai frecvent şi nu produce metastaze), carcinomul spinocelular (30% dintre cancerele de piele) şi melanomul (forma cea mai rară, dar cea mai gravă de cancer de piele).

Melanomul este forma cea mai gravă de cancer de piele. El îşi are originea în celulele care secretă pigmentul melanic, cel care dă culoarea pielii. Aceste celule cresc necontrolat şi invadează în mod agresiv ţesuturile din jur. Melanomul apare sub forma unor aluniţe, frecvent întâlnite pe zonele cele mai expuse la soare (faţă, gât, zona decolteului, braţe, gambe).
Din fericire, melanomul poate fi vindecat dacă este depistat şi tratat în stadiile incipiente când este localizat doar la nivelul pielii. În stadiile mai avansate el se poate răspândi prin sânge sau limfă la alte organe sau la nivelul oaselor, în aceste cazuri vindecarea fiind mai puţin probabilă.

Cauzele apariţiei melanomului
Una dintre cele mai frecvente cauze ce duc la dezvoltarea melanomului este expunerea la radiaţii ultravilote (UV) între orele 10-15 sau expunerea la plajă la munte la altitudini înalte. De asemenea, mersul la solar expune corpul la razele UV care măresc riscul dezvoltării melanomului.
Expunerea la soare şi la radiaţiile UV pot duce şi la distrugerea ADN-ului din melanocite, celulele pielii fiind astfel dereglate.
O altă cauză de producere a melanomului este scăderea imunităţii organismului, în special în cazul persoanelor care au suferit un transplant de organ sau care suferă de leucemie sau limfom. De asemenea, persoanele care au în familie mai multe cazuri de melanom sunt mai expuse la această boală.
Nu în ultimul rând, cercetătorii au descoperit că subţierea stratului de ozon poate afecta semnificativ incidenţa melanomului. Se estimează că se produce o creştere cu 1% a incidenţei melanomului cu fiecare procent de subţiere a stratului de ozon.

Simptomele bolii
Cel mai important semn de alarmă care indică posibilitatea apariţiei melanomului este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei aluniţe sau a altei tumorete cutanate, ca de pildă semnul din naştere.
Melanomul se poate dezvolta oriunde pe piele, însă el apare mai frecvent la nivelul toracelui (şi la bărbaţi şi la femei) şi pe membrele inferioare la femei. Mai rar melanomul se poate dezvolta pe tălpi, palme, unghie, cavitatea bucală, rect sau vagin.
Ne putem gândi că putem suferi de melanom atunci când marginile aluniţei sunt crestate sau zdrenţuite, atunci când tumora cutanată este mai mare de 6 mm, atunci când pigmentarea aluniţei este neuniformă (fiind prezente umbre de cafeniu, maro şi negru sau liniuţe roşii, albe şi albastre) sau când aluniţa este asimetrică (jumătate de aluniţă nu se suprapune cu cealaltă jumătate).
Senzaţiile de mâncărime, de furnicătură sau arsură la nivelul leziunii pot fi semne de melanom. De asemenea, atunci când aluniţa este moale şi se rupe uşor în bucăţele mici poate fi vorba despre melanom.
Există şi câteva semne tardive ale melanomului: aluniţele care ulcerează sau sângerează şi durerea la nivelul unei aluniţe sau leziuni.
Atunci când melanomul este în stadiu avansat de boală el se va întinde în tot organismul, producând metastaze. În acest moment vor apărea inflamarea ganglionilor limfatici, în special a ganglionilor de la nivelul subsuoarei sau abomenului. În plus vor apărea porţiuni mai decolorate sau mai dense dedesubtul pielii, bolnavul va pierde în greutate fără o explicaţie logică, iar pielea poate căpăta culoare gri (melanoza).

Preventiv: se va feri de expunerile prelungite la soare şi de asemenea se indică folosirea unor crème protectoare împotriva radiaţiilor UV. Persoanele cu numeroşi nevi cutanaţi (aluniţe, negi, pete, pistrui), precum şi femeile cu noduli (displazii) la sân ar fi bine să evite în general expunerile la soare. În cazul în care se constată o modificare a acestora se va prezenta obligatoriu la medic pentru a stabili ce este de făcut în situaţia dată. Tratamentele naturiste cu imunostimulente, antitumorale, tonice generale, alimentaţie naturală şi apiterapie este doar în complectarea tratamentului medical care nu este indicat să fie suprimat. Predispoziţie au cei care în copilărie au suferit o arsură solară şi cei care au peste 20 de aluniţe pe corp. Acestora li se contra indică bronzarea sau expunerea la soare exagerat.

Tratamentul naturist al melanomului:

În funcţie de tipul afecţiunii, întinderea şi faza de evoluţie a bolii medicul terapeut va şti să aleagă care din tratamentele naturiste următoare este mai bine să fie folosit. Tratamentul prin combinaţia mai multor plante este mai eficient pentru că efectele acestora se cumulează.

Aloe - sucul obţinut din planta proaspătă se pune de mai multe ori pe zi pe locul afectat. De asemenea frunza de aloe tăiată proaspăt se aplică cu partea cu tăietura pe rană. Se lasă în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Praful de plantă uscată se macină, se cerne şi se aplică pe rană de mai multe ori pe zi, apoi se pansează. Se poate ţine 24 ore, după care se spală şi se aplică din nou. O bucată de frunză proaspătă se macină cu maşina de carne şi se amestecă cu praf de coajă de stejar sau anin negru şi se aplică pe rană sub pansament. În cazul infecţiei se amestecă cu muguri de plop măcinaţi sau propolis. Se mai aplică local şi tinctura de aloe, 1 linguriţă diluată la 100 ml apă. În funcţie de toleranţă se poate folosi o cantitate mai mare de tinctură.
Anin negru - se foloseşte coaja uscată care se macină cu râşniţa de cafea, apoi se trece prin sită. Se aplică pe rănile zemuinde sau care sângerează.
Arnică - tinctura de arnică este foarte activă şi utilă în toate formele de cancer de piele. Este o veche credinţă că această tinctură vindecă toate bolile pielii, chiar când alte plante nu pot să facă acest lucru.
Coada calului - se foloseşte în toate formele de cancer sub formă de ceai concentrat. Se pun 2-4 linguriţe de plantă la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se strecoară şi cu acest ceai se vor spăla rănile sau se umezeşte un pansament pus în mai multe straturi. Se lasă pe rană în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Este util mai ales pentru a curăţa rana de diferite secreţii.
Se mai foloseşte şi praful de coada-calului. Acesta se obţine din plantă uscată măcinată care se va aplica pe rană. Este foarte util mai ales în cazul rănilor zemuinde sau cu secreţii. Se pune de mai multe ori pe zi, după ce s-a spălat local. Se poate folosi şi în combinaţie cu argilă.
Mărul lupului - praful din plantă uscată de mărul lupului se amestecă cu praf din rădăcină de tătăneasă în cantităţi egale şi se presară pe locul afecţiunii în cazurile în care zemuiesc. Dacă este o rană uscată se poate amesteca cu miere în aşa fel ca să formeze o pastă care se aplică local de 2-3 ori pe zi. Este cea mai eficientă metodă de vindecare.
Obligeană şi tătăneasă - se pun 4 linguri de amestec obţinut din părţi egale de plante la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară, se pun pe o bucată de pânză şi se aplică o cataplasmă cu planta fiartă după strecurare cât mai fierbinte. Se poate umezi cu ceaiul reîncălzit cât mai fierbinte. Se poate face de asemenea o mămăliguţă mai tare pe care se pun plantele fierbinţi şi se aplică local, după care se acoperă locul cu ceva de lână pentru menţinerea mai mult timp a căldurii locale. Se face de 2 ori pe zi, o dată dimineaţa şi o dată seara. Se poate face perioade lungi de timp.
Pătlagină - se poate aplica frunza spălată pe răni în mai multe straturi. În funcţie de toleranţă se vor lăsa până la 12 ore. Praful de plantă uscată se pune în cazul rănilor care zemuiesc sau sunt infectate. Se aplică după ce s-a spălat local cu un ceai din plante. Rădăcina de pătlagină de poate pune 1 linguriţă fiartă în 100 ml apă timp de 5 minute şi se poate folosi pentru spălături locale sau se pun comprese cu tifon umed cu ceai.
Rostopască - se foloseşte sucul de rostopască care curge din planta proaspăt recoltată. Se pune pe rană de mai multe ori pe zi. Este util în cazurile în care este vorba despre un cancer incipient care nu are răni mari. Dacă există răni mai mari se poate pune praf obţinut din planta uscată de 2-3 ori pe zi.
Stejar - se foloseşte coaja de stejar măcinată care se presară pe rană. Este utilă în cazurile rănilor zemuinde, pentru a se strânge.
Plasturele alb pentru tratarea melanomului. Se pune 20 g colofoniu (reziduu de culoare galbenă-roşcată obţinut din răşina de conifere; sacâz) bine mărunţit într-un vas pe baia de apă şi se adaugă 40 g de ceară de albine şi 100 g de untură de porc proaspătă nesărată. Se lasă totul la topit, amestecând în permanenţă până la topirea completă. Se toarnă apoi într-un recipient de plastic (cutie de cremă) şi se ţine la rece.
Se pune un tifon în 8 straturi şi pe acest tifon (mărimea tifonului trebuie să depăşească suprafaţa rănii) se pune crema obţinută în grosime de 1-2 cm. Se aplică pe rană şi, în funcţie de toleranţă, se poate lăsa până la 3 zile, după care se spală bine şi se aplică un alt pansament. Se fixează cu leucoplast sau cu faşă în funcţie de localizarea afecţiunii. În cazul în care rănile zemuiesc se va schimba zilnic sau chiar de 2 ori pe zi.
Plasturele negru. Se prepară din nămol negru de pe fundul lacurilor şi râurilor. Este foarte bine să fie folosit nămolul sapropelic din Techirghiol sau Amara. Nămolul se pune pe un plasture care se face din tifon pus în 8 straturi. Se aplică pe pielea perfect curată şi dezinfectată cu ceaiuri medicinale. Se fixează cu un leucoplast sau cu faşă. Nămolul trebuie să aibă 2 cm în grosime. Acest plasture se aplică acolo unde trebuie să scoată tumorile sau alte afecţiuni care trebuie extrase. Se aplică şi se ţine în funcţie de toleranţa individuală a fiecărui bolnav. În momentul în care se simte durere sau jenă se înlătură şi se spală cu ceaiuri din plante medicinale, apoi se lasă la aer rana 2-3 ore, după care se poate aplica din nou plasturele. În cazurile cu supuraţii plasturele se poate schimba de 2 ori pe zi. În total tratamentul se poate face timp de 15 zile, apoi este obligatorie o pauză de 15 zile înainte de a se putea aplica din nou.
Argila - se poate folosi orice tip de argilă care se va muia cu ceai din una din plantele de mai sus. Se întinde apoi pe un pansament şi se aplică direct pe rană cu argila (nu cu pânza). Se ţine în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Nu se aplică pe rănile care zemuiesc mult.
Propolisul - pe un pansament se pune propolis brut şi se întinde eventual la cald pe toată porţiunea pansamentului. Se aplică local şi se poate ţine 24-48 ore. La fel se poate aplica local o placă de propolis brut cu scopul de a ajuta la vindecare. Este unul din cele mai eficiente tratamente care se poate folosi la toate tipurile de cancer al pielii. Are rol cicatrizant, dezinfectant şi totodată de calmare a durerii, fiind anesteziant.
Sulful - se poate folosi în unele cazuri spălături cu săpun din sulf (se găseşte la orice farmacie). Este bine să nu se dea pe rană cu el. De asemenea se poate aplica pe rană praf de sulf. Peste el se pune eventual terci din pătlagină, după care se pansează.
Uleiurile din plante - se vor folosi pentru ungerea pielii lezate: muşeţel (pentru calmare), cedru (calmant şi sedativ), isop (decongestiv), iasomie (calmant şi relaxant).
Tincturi - este bine să se folosească cele care există gata preparate în magazinele naturiste şi acestea se vor putea aplica diluate în funcţie de toleranţa locală (100 ml apă cu o linguriţă de tinctură sau se poate pune până la 4 linguriţe). Se poate numai tampona cu acest lichid de mai multe ori pe zi, sau se pune un pansament muiat în lichid şi menţinut umed până la 24 ore, după care se spală local şi se aplică alt pansament. Se pot folosi toate tincturile din una din plantele de mai sus sau se poate face combinaţii de mai multe plante.
Cataplasme- se poate face un terci din mai multe plante (din cele de mai sus). Acesta se va pune pe un tifon care se va aplica peste rană şi se lasă peste noapte. Plantele se pot de fiecare dată opării şi apoi se vor transforma în terci sau pastă în funcţie de cantitatea plantelor folosite.