| Share on Facebook |
Se spune că şofranul este o plantă originară din Asia Mică care a fost adusă în ţările europene din Ţara Sfântă de către un cruciat, într-un baston scobit cu dibăcie. În vremurile de mult apuse, şofranul se bucura de o importanţă comercială extraordinară...
, iar falsificarea lui era pedepsită cu severitate. În anul 1444 un falsificator (băcan în Nurenberg) a fost ars pe acelaşi rug cu şofranul său falsificat. Astăzi, planta se cultivă cu predilecţie în Spania, Italia şi Franţa.
Descrierea şofranului
Şofranul este o plantă originară din Persia, mult asemănătoare cu brânduşa de primăvară. El se mândreşte cu frunzele sale numeroase care se dezvoltă o dată cu florile, pe care adesea le întrec în lungime.
La noi şofranul se găseşte numai sub formă cultivată. De la plantă se folosesc în terapeutică doar stigmatele, care reprezită partea superioară a pistilului, pe care se prinde şi încolţeşte polenul. Acestea sunt divizate în 3 lancii de 1-4 cm lungime şi sunt culese la deschiderea florilor, după care sunt uscate. Sunt necesare aproximativ 70.000 de stigmate pentru a obţine 500 g de şofran şi de 2,5 kg de stigmate proaspete pentru obţinerea a 500 g de produs uscat. Iată de ce această plantă are un preţ aşa de piperat !!!
Şofranul era folosit altădată pentru obţinerea unei băuturi întăritoare care provoca buna dispoziţie. De asemenea, amatorii de mâncăruri grele foloseau planta pentru uşurarea digestiei.
Şofranul în tradiţia populară:
La ţară, şofranul era cunoscut sub multe alte denumiri, în funcţie de zonă: brânduşă, şofran bun, şofran de grădină, şofran primăvăratec, şofran galben. Plămădită în ţuică cu măcriş şi stânjen galben, planta se întrebuinţa contra gălbinării. Ceaiul din frunze se lua călduţ, câte 2 ulcele pe zi pentru tratarea hemoroizilor, iar cu decoctul plantei se făceau spălături.
Compoziţie chimică:
Şofranul are în compoziţie o substanţă de natură glicozidică, numită protocrocină, care este precursorul crocinei, o substanţă care creşte senzaţiile euforice şi de fericire în timpul actului sexual.
.
Acţiune farmacologică:
Una dintre cele mai importante acţiuni ale şofranului este vindecarea afecţiunilor feminine. Planta are acţiune emenagogă asupra miometrului (favorizează menstruaţia), exercită asupra uterului o acţiune sedativă, este indicată în dismenoreea dureroasă, provoacă apariţia ciclului atunci când acesta este întârziat. Atenţie însă, planta este contraindicată în sarcină, putând provoca metroragii şi chiar avort.
Pentru afecţiunile feminine se recomandă o reţetă care a căpătat multă faimă printre femeile cu dare de mână (deci care au bani mulţi). Se prepară o infuzie din 15 g şofran (stigmate uscate) la 1 litru de apă, care se pun la fiert şi se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 1-3 căni pe zi, pentru alinarea durerilor din menstrele dureroase.
Şofranul este indicat şi în afecţiunile respiratorii (astm bronşic, tuse convulsivă sau bronşite). În acest sens se poate consuma un ceai preparat din 1 linguriţă de plantă mărunţită care se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară, după care se pot consuma 2-3 căni pe zi în afecţiunile menţionate.
Extern, şofranul este un remediu eficient pentru bolnavii de hemoroizi. Se va folosi o alifie ce se poate obţine chiar şi în casă. Se amestecă 100 g de bază grasă (unt, untură sau lanolină) cu 10-20 g de plantă transformată în praf. După aceasta, compoziţia se poate pune în cutiuţe de capacitate mică şi se poate folosi la hemoroizi sau alte afecţiuni interne.
Alte afecţiuni tratate cu şofran sunt cele digestive (boli biliare şi hepatice, dispepsii, atonie gastrică şi meteorism abdominal - balonări) sau nervoase (anorexie, insomnie, isterie sau nervozitate). Se recomandă tinctura de şofran, care în doze mici este un stimulator al sistemului nervos, stomahic amar (favorizează digestia gastrică), slab analgezic periferic şi sedativ al tusei prin acţiunea sa asupra terminaţiilor vagale. Aceasta se prepară din 20 g de plantă mărunţită în amestec cu 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se va ţine timp de 15 zile agitând zilnic. După cele 15 zile se strecoară, iar tinctura obţinută se va consuma diluată cu apă, câte 5-10 picături în afecţiunile de mai sus. Atenţie! În doze mari tinctura de şofran este narcotică şi congestivă a sistemului nervos.
| Share on Facebook |
