| Share on Facebook |
Articulaţia genunchiului este intens expusă traumatismelor şi foarte solicitată din punct de vedere mecanic. Mulţi dintre cei care practică sportul ştiu cu siguranţă ce înseamnă hidrartroza, aşa-numita "apă la genunchi".
Termenul este folosit pentru a descrie acumularea de lichid la nivelul articulaţiei şi survine cel mai frecvent prin lovituri sau suprasolicitare. Capsula care căptuşeşte articulaţia produce în mod normal o cantitate mică de lichid care asigură o dinamică confortabilă genunchiului. Însă, din cauza diferitelor afecţiuni sau a traumatismelor, producţia de lichid articular creşte în mod anormal, provocând astfel apariţia genunchiului umflat şi dureros.
Şi totuşi, de ce se umflă genunchiul ?
Afecţiunile traumatice acute sau folosirea intensă a membrelor inferioare, mai ales la persoanele obeze sau vârstnice, poate determina acumularea de lichid la nivelul genunchiului. În plus, pe lângă lichidul de inflamaţie, în articulaţie se mai poate depozita şi sânge în cazul în care forţele de frecare şi de apăsare a oaselor şi cartilajelor articulare determina ruperea vaselor capilare.
Cele mai frecvente afecţiuni acute ce stau la baza hidartrozei sunt fracturile, entorsele, rupturile ligamentare sau elongările acestora. Procesele cronice precum artrita sunt şi ele caracterizate în evoluţia lor de inflamarea articulaţiilor şi acumularea de lichid. În gută, la joncţiunea dintre oase apare o depune de cristale de acid uric care atrage după sine inflamarea şi creşterea cantităţii de lichid local. Studiile arată că aproape o treime dintre pacienţii care suferă de boli autoimune (precum artrita) prezintă şi afectări la nivelul articulaţiei mari a genunchiului (descrise prin durere, înroşirea şi umflarea zonei şi limitarea mişcărilor). De asemenea, artrita septică se caracterizează şi ea prin acumularea de lichid în articulaţia genunchiului în urma acţiunii bacteriilor.
Cum recunoaştem hidrartroza ?
Prima manifestare a bolii este reprezentată printr-o senzaţie de tensiune la nivelul genunchiului. De obicei, procesul afectării articulare se desfăşoară în timp îndelungat, însă se pot întâmpla cazuri când genunchiul se umflă dintr-o dată, devine imobil şi uneori dureros.
Hidartroza post-traumatică este mai bine tolerată în timp. Persoanele dinamice sau sportive ajung la câteva luni distanţă să îşi amintească de o manevră violentă locală. În schimb, în cadrul afecţiunilor cornice precum osteoartritele autoimune, hidrartroza reprezintă un eveniment acut de reactivare a bolii. În acest caz genunchiul are de suferit brusc, se umflă prin acumularea de lichid şi determină imposibilitatea pacientului de a sta în picioare şi de a se deplasa prin mers.
Tratamentul hidrartrozei - sfaturi pentru acasă
Metoda de vindecare a hidrartrozei depinde de cauza bolii care o produce. Remediile utilizate se axează pe terapia durerii şi pe scăderea cantităţii de lichid din articulaţie. Iată câteva sfaturi:
- Profitaţi din plin de orice moment de repaus, reducând astfel sarcina ce cade asupra genunchiului.
- Terapia prin contactul cu suprafeţe reci ajută la controlul durerii şi acţioneză asupra edemului local. Aplicaţi gheaţă asupra genunchiului timp de 15-20 minute la fiecare 2-3 ore. Folosiţi pungi cu gheaţă învelite în textile şi ridicaţi piciorul în timpul manevrei, susţinându-l pe o pernă.
- Dacă afecţiunea este una cronică, degenerativă sau artritică, efectul terapeutic cel mai eficient este cel al căldurii. Folosiţi masajul cu pietre calde, ulei sau chiar pământ încălzit.
- Biterul suedez este renumit pentru efectele sale asupra edemului articular. Eficacitatea sa este resimţită în timp în cazul bolii inflamatorii cronice, prin declanşarea proceselor de mobilizare şi eliminare a toxinelor din tot corpul. Specialiştii recomandă pentru uz intern cure de 3 luni cu pauză de o lună şi reluarea procedurii. Este necesară diluarea unei linguriţe de biter cu o cană de apă şi repetarea administrării de 4 ori pe zi. Pentru uz extern se aplică local comprese.
- Cataplasmele sau patch-urile cu conţinut natural din plante sunt binevenite pentru tratarea locală a apei la genunchi, mai ales dacă aceasta apare în urma unor traumatisme. Brânca-ursului face minuni în acest sens. Zdrobiţi frunzele şi tapetaţi zona afectată, lăsând un bandaj de susţinere. Repetaţi procedura 2-3 zile la rând.
- Şi muşeţelul vine în ajutorul genunchiului prin proprietăţile sale antiseptice şi calmante. Preparaţi o infuzie dintr-un pumn de flori într-un litru de apă, înmuiaţi o compresă în lichid şi aplicaţi la nivel local.
- Vă este de ajutor şi sucul de lămâie amestecat cu ulei de cocos aplicat în comprese locale. Un rol antiinflamator îl are şi extractul de arnică în combinaţie cu salcia, cimbrul şi mentolul. La farmacie puteţi găsi geluri deja preparate cu aceste plante, iar efectele sunt spectaculoase prin amelioarea durerii şi creşterea circulaţiei locale. În plus, se pot folosi şi comprese cu frunze zdrobite de varză.
- În cazul bătrânilor suferinzi de reumatism degenerativ, genunchiul se tratează cu cataplasme obţinute din rădăcină de soc sau cu decoct de ienupăr, aplicat la rece. Produsele apicole sunt antiseptice. De încredere este propolisul (ca atare sau sub formă de unguente), el fiind folosit în cazul în care hidrartroza apare în cadrul unor infecţii.
- Exerciţiile de recuperare se impun în cazul traumatismelor. Este nevoie de o combinaţie a imobilizării genunchiului, urmată de kinetoterapie, aplicaţii locale revulsive şi ceaiuri calmante. Genunchiul puternic, rezistent la stres, se construieşte în timp. Specialiştii în kinetică susţin exerciţiile acvatice ca fiind cele mai importante în prevenţia şocurilor traumatice la acest nivel. Ei recomandă înotul, mersul în apă, pedalarea în valuri şi masajul acvatic.
| Share on Facebook |
