| Share on Facebook |
Virusul HIV (Virusul Imunodeficienţei Umane) face parte din categoria retrovirusurilor, care cauzează la om sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). Din păcate, specificul acestui virus este că el nu poate fi îndepărtat complet din organism deoarece are capacitatea de a-şi înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de ani sau chiar zeci de ani, la declanşarea bolii SIDA.
De foarte mulţi ani medicii şi cercetătorii caută o metodă de vindecare a acestei crunte boli, dar din păcate până acum nu s-a reuşit găsirea unui antidot care să elimine complet virusul. Medicamentele actuale au reuşit să transforme infecţia cu HIV dintr-o condamnare la moarte într-o lungă şi chinuitoare boală cronică.
Virusul HIV acţionează într-un mod aparte în organismul uman. Odată pătruns, el reuşeşte să se camufleze perfect în sistemul imunitar, motiv pentru care el nu poate fi distrus prin tehnicile medicale actuale. "Ascunzătorile" pe care le foloseşte virusul poartă denumirea de rezervoare de HIV în latenţă şi sunt formate din celulele macrofage şi limfocitele T din sânge.
Limfocitele T sunt celule specializate în a reţine răspunsul imunitar al organismului la un moment dat. Pentru a înţelege mai uşor rolul lor iată un exemplu: dacă o persoană face pojar în copilărie, organismul devine imun şi nu se poate îmbolnăvi încă o dată de pojar de-a lungul vieţii deoarece limfocitele T memorează metoda prin care să păzească organismul împotriva bolii. Limfocitele T trăiesc timp de zeci de ani, devenind astfel locul perfect pentru ca virusul HIV să se ascundă în organism.
Celulele macrofage sunt un alt tip de celule imunitare. Ele reprezintă o a doua locaţie de camuflaj pentru HIV. Aceste celule se deplasează prin organism prin sânge, având rolul de a căuta, a depista şi a distruge agenţii patogeni intruşi în organism. În cazul în care însuşi celulele macrofage sunt atacate, devenind spre exemplu infectate de un virus, ele sunt programate genetic să se sinucidă. Virusul HIV reuşeşte însă să le menţină active, lung timp după ce durata lor naturală de viaţă s-a terminat.
Cercetătorii au făcut recent o descoperire nouă. Dacă până acum şi-au canalizat eforturile încercând să distrugă virusul HIV, acum ei încearcă o abordare nouă, atenţia îndreptându-se spre distrugerea însuşi a ascunzătorilor virusului, adică a macrofagelor. Astfel, dacă se reuşeşte să se îndepărteze aceste fortificaţii, atunci virusul va putea fi distrus.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Rochester a descoperit faptul că, atunci când virusul HIV se ascunde în macrofage, el produce o proteină care activează un mecanism de supravieţuire a acestor celule. Acest mecanism este activat cu ajutorul unei enzime numite enzima protein-tirozin-kinaze (Akt), care împiedică declansarea mecanismului de sinucidere al macrofagelor.
Veştile bune aduse de această descoperire se referă la faptul că enzima Akt a fost deja vizată de oamenii de ştiinţă pentru că acţionează în anumite tipuri de cancer, iar astfel oncologii au căutat diverse metode de a o ataca. Cercetătorii au studiat în laborator acţiunea unor medicamente, folosite de oncologi pentru a ataca enzima Akt, asupra unor celule macrofage infectate cu HIV. Rezultatul a fost că macrofagele care conţineau virusul HIV au putut fi distruse cu aceste medicamente. Este vorba despre două medicamente din aceeaşi familie, miltefosin şi perifosin, care au ucis rapid celulele macrofage infectate. Perifosinul este în prezent studiat ca un posibil medicament împotriva cancerului, iar miltefosinul este folosit în special în cazurile de leishmanioză braziliană.
În perioada următoarele studiile vor continua pe animale, sperându-se că în curând tratamentul să poată fi aplicat şi la oameni.
Articol publicat în revista Tratamente naturiste
Autor: dl. dr. Alexandru Frunză - clinica Doctor Acasă
| Share on Facebook |
